All posts by hamzeuromina18

INTERVIU

Advertisements

Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert …..un fel de “recenzie”

(“recenzie” mi se pare mult spus, prefer sa spun “cateva idei personale”)

Am vazut filmul, vara trecuta. In care joaca Julia Roberts, una din actritele mele favorite. Si m-am decis sa citesc si cartea. Sloganul acela din care razbate ideea ca o carte e mult mai buna decat ecranizarea ei mi se pare adevarata in cazul acesta! Cartea este “super”! 

Imi plac jurnalele de calatorie. Imi imaginez ca eu sunt acolo, ca eu traiesc acele intamplari, ca eu fac sa lucrurile sa se intample! Si…ma transpun usor in acele locuri si evenimente, asa cum s-a intamplat si acum. Cartea e haioasa, exact cum si cat trebuie. 

Calatoria in Italia este plina de savoare, si nu ma refer doar la descrierea mancarurilor, dar mi-a placut sa aflu si lucruri noi despre orase, oameni, obiceiuri. Sigur, am fost invidioasa ca…eroina noastra manca asa de bine, mai ales pizza! Dar… poate imi comand si eu, saptamana asta, cine stie?! Nu e ca si cea din Napoli, dar… tot e ceva mai mult decat deloc! Cred ca cel mai mult mi-a placut cum a descris caldura localnicilor din Italia. 

Din experienta lui Elizabeth in India mi-a placut cel mai mult… descrierea perioadei de tacere, cred ca as vrea sa incerc si eu asa ceva. Sa am un timp al meu, cu mine si cu Dumnezeu, in care sa rezolv lucrurile care nu pot fi rezolvate prin vorbarie lunga, poate si goala… Din nou, descrierea locurilor, traditiilor, cutumele… fac farmecul lecturii. 

In Indonezia… m-am visat pe plaja! Singura, doar eu si soarele. Apoi descrierea ceremoniei prin care un copil este lasat sa atinga pentru prima data pamatul, la varsta de 6 luni. Iar gestul prin care a ajutat-o pe Wayan sa aiba o casa a ei… m-a dat gata! 

Citind aceasta carte, poate ca veti fi atrasi de alte lucruri. Poate o veti acuza pe autoare ca si-a pus sufletul pe tava in intregime! Si prea a privit cu amuzament lucruri care pot fi serioase pentru altii. Eu spun ca merita sa o cititi!

 

Un text scris de Simona Vlad.

Mulțumim!

Imagine

Scrisoare către tine

N-am avut pe nimeni ca tine. Ești singura ființă care poate trezi în mine o groază de sentimente pozitive. Ai intrat în viața mea, eu te-am primit dar nu știam dacă aveai să rămâi pentru mult timp. Ai bătut în poarta sufletului meu când era ferecată cu trei lacăte din cauza oamenilor care m-au aruncat la gunoi de câte ori au avut ocazia. Mi-ai găsit cheia și ai descuiat ușa, cu pași mărunți ai intrat, fără să întrebi dacă te accept, doar mi-ai întins mâna care aștepta să mă ridice de unde am căzut. Mi-ai dat timp să mă recunosc, să mă iert, să mă accept și să mă ascult. M-ai lăsat să aleg și nu m-ai judecat pentru alegerea făcută. Nu mi-ai luat visele în râs, și m-ai ajutat să sper, nu m-ai forțat să accept lucrurile cum sunt, dacă am vrut schimbarea m-ai îndrumat pe drumul cel bun. Am scris împreună tristețile pe nisipul fierbinte, și pe stânci bucuriile care ne umpleau sufletul. De m-am rătăcit de tine, ai străbătut mereu drumul către mine, și m-ai adus unde mi-e locul. Dacă nu ți-am vorbit, mi-ai respectat tăcerea, am amuțit împreună și am șovăit ore în șir, până au ieșit din noi, cuvintele. Deseori am stat la telefon fără să scoatem un sunet, sau ne-am vorbit doar din priviri. S-au scurs orele și tu tot n-ai adormit atunci când îți vorbeam despre viitor sau trecut, ai păstrat tăcerea, dar mi-ai împărtășit suferința.

Mă gândesc la tine! Și vreau să rămâi. Mă trezesc cu certitudinea zilei de mâine, că de va fi să cad, tu mă vei prinde dinainte. Împreună să scriem povestea noastră pe cer, să nu uităm că putem trece împreună peste orice obstacol care ne stă în cale. Oamenii buni, sunt mai puternici. Tu meriți totul, alături de un om bun!

Pentru Roxana! 🙂 Pentru că există și prieteni adevărați.

Imagine

Prieten…

Prieten, ți-e acela care te ascultă cum plângi la telefon minute sau ore în șir

Prieten, ți-e acela care vorbește cu tine la telefon până la 3 dimineața

Prieten, ți-e acela care te ridică când ești căzut

Prieten, ți-e acela care îți deschide ușa la orice oră din noapte sau zi

Prieten, ți-e acela care împiedică lacrima rece să-ți cadă pe obraz

Prieten, ți-e acela care te ia cu toate, cu defecte și cu calități

Prieten, ți-e acela care nu le dă ascultare dușmanilor răi, iar încrederea lui în tine, rămâne neclintită

Prieten, ți-e acela care te așteaptă să-i vorbești, oricât e nevoie

Prieten, ți-e acela care te ia de mână și nu-ți spune unde veți ajunge

Prieten, ți-e acela care stă cu tine pe timp de vreme rea sau bună

Prieten, ți-e acela care nu te lasă să trăiești în minciună, ci caută să-ți deschidă ochii arătându-ți adevărul despre oameni, și despre tine

Prieten, ți-e acela cu care poți vorbi despre orice, fără să se arate plictisit

Prieten, ți-e acela care nu abandonează vasul pe timp de furtună

Prieten, ți-e acela care te iubește pentru ce ești, nu pentru ce ai sau pentru cum arăți

Prieten, ți-e acela care te ajută fără să aștepte ceva în schimb

Prieten, ți-e acela care te crede când toți, sunt împotriva ta

Prieten, ți-e acela care crede în același vis cu tine

Pentru Roxana! Fiindcă exiști.

Aș fi scris mai multe, dar m-au năpădit lacrimile.

Imagine

Din cărțile Cellei Serghi

Emoționante citate strânse într-o agendă prăfuită de timp. 🙂

Oamenii de bună credinţă se caută şi-şi dau mâna, întinzând peste pământ o punte ca un curcubeu pe cer.  (Cella Serghi – Această dulce povară, tinerețea)

Gian: De ce eşti necăjită?
Lisandra: Fiindcă sunt un copil abandonat.
Gian: Ei drăcie!
Lisandra: Crezi că numai copiii în faşă pot fi abandonaţi?
Gian: Şi cine te-a abandonat?
Lisandra: Mai întâi tata, pe urmă mama, şi acum un băiat.
Gian: Mizerabilul!
Lisandra: Nu e mizerabil, e un băiat care nu mă iubeşte.
Gian: E un prost.
Lisandra: E unul din cele câteva milioane de proşti care nu mă iubesc.                                        (replici din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi)

Nu ştia că nu mai poţi să prinzi nimic din tot ce a fost.  (Cella Serghi – Gențiane)

Dar câtă nevoie aveam să fiu fericită! De unde să ştiu că fericirea nu e euforia, vârtejul, beţia, senzualitatea difuză, camuflată în atâtea învelişuri poleite de o poezie falsă?!       (Cella Serghi – Pânza de păianjen)

S-au făcut cercetări toată noaptea. Uşile fuseseră găsite vraişte. Totuşi din casă nu lipsea nimic. Răvăşite erau batistele şi sufletul unui copil. Dar asta n-a băgat nimeni de seamă… (Cella Serghi – Mirona)

Se desfăcea viaţa noastră, şi nu în închipuire, în proiecte, certuri, ameninţări. Se desfăcea simplu şi de tot… Ce era între noi? Din ce era ţesută legătura noastră ca ruperea să fie atât de dureroasă? De ce mă zbăteam? Nu ştiu, nu înţeleg nici acum.                                                        (Cella Serghi  – Pânza de păianjen)

Cand ai început să trăieşti prin dragostea unui om, atunci când dispare, ţi se pare că a lăsat în jurul tău moartea. ( Cella Serghi – Această dulce povară, tinerețea)

Râsul nostru se rostogolea împreună; parcă alergam cu aceiaşi paşi, parcă săream pe aceleaşi pietre, pe drum de munte. ( Cella Serghi – Cartea Mironei)

Imagine

Dacă oamenii…

Dacă oamenii te urăsc, tu arată-le că nu-ți pasă

Dacă oamenii te mint, tu dă-le impresia că-i crezi

Dacă oamenii te fac să suferi, tu arată-le că ți-e bine

Dacă oamenii te ignoră, tu caută-ți alinarea prin diverse lucruri, numai în acei oameni, nu

Dacă oamenii te împroașcă cu noroi, tu curăță-te și mergi mai departe

Dacă oamenii te aruncă-n neștiință, tu caută adevărul

Dacă oamenii îți închid ușa, când te vor căuta, să le deschizi geamul

Dacă oamenii îți pun mereu obstacole în calea viselor, tu caută să te străduiești trecându-le pe toate.

Dacă oamenii caută să te demoralizeze, tu caută să te bucuri de orice minune a vieții

Dacă oamenii te judecă, nu le oferi ocazia să-și schimbe obiceiul, doar lasă-i să trăiască cu această impresie, arătându-le că nu-ți pasă, vor înceta

Dacă oamenii te caută doar în scopuri materiale, caută-te preocupat de cele spirituale, oferindu-le ocazia de a înțelege că cele dintâi nu pot ține locul celor din urmă.

Dacă oamenii te văd la pământ, fii sigur că nu-ți vor întinde mâna să te ridici

Dacă oamenii aleg drumul înșelăciunii, fă cale întoarsă pe cel al înțelepciunii

Dacă oamenii îți vând speranța, caută să ți-o răscumperi.

Dacă oamenii te văd slab, vor profita și vor recurge la orice metodă să te doboare iremediabil și irevocabil.

Dacă oamenii pleacă din viața ta, arată-te bucuros că au rămas doar cei care merită să te aibă.

Dacă oamenii nu te iubesc, iubește-te măcar tu.

Imagine

 

Cărți online

M-am gândit să vă ofer o listă cu cele mai răspândite cărți, online. 

Sper să vă placă, deși unele le-ați mai citit, am încercat să adaug și cărți mai noi, dar și cărțile care ne-au marcat în trecut asfel încât mereu am dori să le mai recitim, de dragul timpului de odinioară. Acestea fiind spuse, lectură plăcută. 🙂

http://www.scribd.com/doc/121543716/Nora-Roberts-Sanctuarul   Nora Roberts – Sanctuarul

http://www.scribd.com/doc/115508958/Eve-Anna-Carey-v-1-0   Anna Carey – Eve

http://www.scribd.com/doc/137620045/Through-the-Ever-Night-Rossi-Veronica  Veronica Rossi – Through Ever Night (cartea în engleză)

http://www.scribd.com/doc/125639038/The-Curiosity-by-Stephen-Kiernan   Stephen Kiernan – The Curiosity

http://www.scribd.com/doc/153108168/151452172-Scott-Fitzgerald-Dincoace-de-Paradis Scott Fitzgerald – Dincoace de Paradis

http://www.scribd.com/doc/122432630/Allan-Pease-limbajul-trupului  Allan Pease – Limbajul trupului

http://www.scribd.com/doc/140931279/Nicholas-Sparks-Refugiul  Nicholas Sparks – Refugiul

http://www.scribd.com/doc/122229631/Paulo-Coelho-Alchimistul  Paulo Coelho – Alchimistul

http://www.scribd.com/doc/139914891/71714359-Aurelia-Marinescu-Codul-Bunelor-Maniere  Aurelia Marinescu – Codul Bunelor Maniere

http://www.scribd.com/doc/51755864/Mircea-Eliade-Domnisoara-Christina  Mircea Eliade – Domnișoara Christina

http://www.scribd.com/doc/85527772/William-Golding-Imparatul-Mustelor   William Golding – Împăratul Muștelor

http://www.scribd.com/doc/143019483/JD-Salinger-de-Veghe-in-Lanul-de-Secara  J. D Salinger – De veghe în lanul de secară

http://www.scribd.com/doc/130115755/Jules-Verne-Insula-Misterioasa  Jules Verne -Insula Misterioasă

http://www.scribd.com/doc/119943101/o-lume-se-destrama-Chinua-Achebe  Albert Chinua Achebe – O lume se destrăma

http://www.scribd.com/doc/119771904/Eugen-Barbu-Unsprezece  Eugen Barbu – Unsprezece

http://www.scribd.com/doc/119797454/Thomas-Mann-Povestiri  Thomas Mann – Povestiri

http://www.scribd.com/doc/119801628/Vladimir-Colin-Capcanele-timpului Vladimir Colin – Capcanele timpului

http://www.scribd.com/doc/123707537/Boia-Lucian-Mitologia-stiintifica-a-comunismului Lucian Boia – Mitologia științifică a comunismului

http://www.scribd.com/doc/136591873/Theodor-Constantin-Doamna-in-Mov  Theodor Constantin – Doamna în mov

http://www.scribd.com/doc/131197078/fiic%C4%82-de-prin%C5%A2-max-du-veuzit Max du Veuzit – Fiică de prinț

http://www.scribd.com/doc/131604790/SANDRA-BROWN-INGERUL Sandra Brown – Îngerul

http://www.scribd.com/doc/131250336/Mostenitoarea-Sandra-Brown Sandra Brown – Moștenitoarea

http://www.scribd.com/doc/143071611/Rapitorul-Janet-Dailey  Janet Dailey -Răpitorul

http://www.scribd.com/doc/126223899/Cella-Serghi-Panza-de-Paianjen Cella Serghi – Pânza de păianjen

http://www.scribd.com/doc/140931238/Nicholas-Sparks-Nopti-in-Rodanthe  Nicholas Sparks – Nopți în Rodanthe

http://www.scribd.com/doc/111467565/John-Grisham-Mostenitorii John Grisham – Moștenitorii

http://www.scribd.com/doc/153193488/Dincolo-de-Aparente-Justin-Scott  Justin Scott – Dincolo de aparențe

http://www.scribd.com/doc/153043023/Kurt-Vonnegut-Abatorul-Cinci Kurt Vonnegut – Abatorul cinci

http://www.scribd.com/doc/149243506/Agentia-Fericirii-Nora-Roberts-J-D-Robb Nora Roberts – Agenția Fericirii

http://www.scribd.com/doc/144125775/Octavian-Paler-Aventuri-Solitare Octavian Paler – Aventuri solitare

http://www.scribd.com/doc/144016796/Octavian-Paler-Un-Om-Norocos Octavian Paler – Un om norocos

http://www.scribd.com/doc/141823698/Paler-Octavian-Viata-Pe-Un-Peron Octavian Paler – Viața pe un peron

http://www.scribd.com/doc/141805704/Joe-Navaro-Secretele-Comunicarii-Nonverbale Joe Navaro – Secretele comunicării nonverbale

http://www.scribd.com/doc/146686538/Patru-Femei-Patru-Povesti-Aurora-Liiceanu Aurora Liiceanu – Patru femei, patru povești

http://www.scribd.com/doc/49123725/Liviu-Rebreanu-Ion  Liviu Rebreanu – Ion

http://www.scribd.com/doc/133501408/Fra%C5%A3ii-Karamazov-1880-Fiodor-Mihailovici-Dostoievski  Fiodor Dostoievski – Frații Karamazov

http://www.scribd.com/doc/133688088/Jane-Eyre-1847-Charlotte-Bronte  Charlotte Bronte -Jane Eyre

http://www.scribd.com/doc/133673598/Crim%C4%83-%C5%9Fi-Pedeaps%C4%83-1866-Fiodor-Mihailovici-Dostoievski  Fiodor Dostoievski – Crimă și pedeapsă

 

Ploaia….

Grea după -amiază. Ploaie, vânt năprasnic și o plictiseală profundă față de oameni și de zile. Am avut tendința să cred că ploaia mă va curăța de mizeriile cotidiene și de gândurile ce-mi prăfuiesc mintea, dar mai rău a făcut. Privesc spre fereastră, oameni cu umbrele fug pe stradă ca furnicile, se tem de ploaie ca de cancer. Ploaia ar trebui să fie un prilej de bucurie, melancolie, doruri vagi, seri cu poezie, dans printre picurii reci de ploaie și multe alte lucruri frumoase, pe care unii le consideră nesemnificative. Dar, de ce-mi sună trist în minte cuvântul ploaie? De fiecare dată mă duce cu gândul la pierderea cuiva drag sau la cerul fără de soare, sub care ploaia pune stăpânire, spălând orice urmă de bucurie, și aducând cu ea, doar amintiri triste, ce-au stat într-un cufăr ascuns și acum ies la suprafață.

Continui să sfredelesc cu privirea ferestra cu perdele galbene ca soarele, și nu văd decât un cer supărat pe noi, cum ploaia scaldă pământul și cum trecutul năvălește peste mine, aducând doar nori de furtună.  Oamenii ce m-au lăsat, la plecarea lor n-a fost decât furtună și un suflet în țăndări, de care s-au ocupat alții să-l refacă, deși, în mare parte….n-au reușit.

Aș vrea să mai am încredere în ei, așa cum mă încred în ploaia care atinge pământul, că va pleca, și va lăsa loc soarelui să ocupe cerul. Dar, unii oameni nu te pot lumina, aruncă în tine cu pietre, și te-ntunecă cu minciunile lor. Începi să speri, să crezi că te vor lăsa în pace și că un suflet nobil te va lua de mână și-ți va arăta calea spre lumină. Spunând-uți adevărul, iubind-uți defectele, lăsându-ți timp să decizi, respectând-uți deciziile, și ignorând ce spun alții la adresa ta. Să-ți păstrezi încrederea neatinsă de răutățile altora într-o lume fără prejudecăți și rece, cam dificil.

Încă visez la cineva care să mă poată scoate din umbră, cineva care să meargă cu mine în locurile pustii, să le umplem de iubire, să strângem singurătatea între uși și să sfărâmăm lacătele întunericului. Să-i luăm pe toți de mână și să le arătăm soarele, să-i scoatem din întuneric și să le oferim zâmbete. Sper, ca într-o zi să dau glas aestor gânduri și să-mi îndeplinesc dorința. Să pot iubi, fără să mă tem. Voi aștepta, așa cum am așteptat atâta timp, și sper ca așteptarea să merite. Repede se scurge timpul, iar eu cu el.

Imagine

O zi din sfârșitul lui iunie…

Liniște….mă plimb în neștire până ce zăresc parcul, învăluit în râsetele copiilor și în soarele după amiezii. Cu pași mărunți mă aproprii spre cea mai apropiată bancă de la intrare, parcă nevrând să-mi observe cineva prezența. Privesc cu nesaț bucuria copiilor de a fi cu mama sau cu tata (mai rar cu ambii) în parc, mâncând înghețată pe băț și jucându-se voios alături de ceilalți copii, care ocupă parcul. Instantaneu, fac o întoarcere în timp, și dintr-un colț de creier privesc cum eram înainte. Cum era parcul din spatele căminului de copii, cum erau copii de acolo și cum eram eu, fără mama, fără tata. 

N-a durat mult această întoarcere de timp, că imediat mi-am simțit trupul tremurând la amintirea acestor lucruri, și m-am trezit în simțuri. Am constatat că dețin amintiri vagi despre copilăria mea, și că puține au fost momentele în care m-am simțit copil. Eu, am luat viața prea în serios, iar viața m-a luat în batjocură, și mi-a arătat că nu-i pot ține piept de fiecare dată. Dar nu sunt o lașă. Înțeleg că timpul ce l-am pierdut căutând răspunsuri la întrebările ce mi le puneam, a fost în zadar, că viața ne schimbă de pe o zi pe alta întrebările, și când crezi că ai găsit ce căutai, de fapt ai pierdut. Or trece anii, și eu voi continua să sper, să caut, să înțeleg, și să iubesc. Că prea ne pierdem timpul întrebându-ne, și regăsindu-ne de fiecare dată în același punct.